Societatea în care cresc copii noștri impune un ritm atât de alert și diferit de generațiile din trecutul nu tocmai îndepărtat. Ceea ce reprezintă o normalitate pentru copii poate fi resimțit ca anormal de către părinți: de la orele petrecute în fața gadget-urilor, fascinanta lume a Facebook-ului, Instagramului sau TikTok-ului și goana după like-uri, vizualizări sau share-uri, până la diferențe ce țin de limbaj și vorbire.
Copilăria generațiilor actuale arată altfel decât copilăria noastră, iar asta influențează felul în care copiii se raportează la lume. Chiar și încrederea în sine este percepută diferit, iar asta ne face să ne întrebăm dacă ceea ce a devenit „normal” este, în același timp, sănătos sau natural.
Toate activitățile enumerate mai sus pot crea o distanțare – dacă nu chiar o adevărată prăpastie – între părinți și copii. Acestea reduc modalitățile de conectate la care adulții pot apela cu scopul de a menține și cultiva atașamentul.
Ba mai mult, această realitate poate fi văzută a o competiție în care intuiția părintelui devine ineficientă și insuficientă.
Prin urmare, calitatea de a fi părinte în ziua de azi este subminată sau cel puțin îngreunată. Studiile ne arată dintotdeauna cât de importantă este relația cu copiii și interacțiunile cu ei; astăzi, poate, mai mult ca niciodată.
Încrederea în sine și atașamentul
Este deja evident că relațiile dintre părinți și copii au la bază atașamentul. Acesta se referă la căutarea și menținerea proximității, apropierii și conectării fizice, comportamentale, emoționale și psihologice.
Pentru ca atașamentul să aibă „un parcurs firesc”, un alt element este esențial – încrederea. Aceasta apare ca o relație reciprocă: am încredere în tine dacă ai încredere în mine.
Ba mai mult, am nevoie să am încredere în tine (ca să pot să mă las ghidat, am nevoie să-mi inspiri siguranță și predictibilitate), cât și nevoie ca tu să ai încredere în mine (pentru a mă simți motivat, apreciat și validat).
Vorbim, deci, de o relație bilaterală.
Cu toate acestea, inițiatorul încrederii rămâne adultul. Părintele este cel care poate modela încrederea în sine a copilului, cât și față de ceilalți.
Acest lucru se realizează, înainte de toate, prin puterea propriului exemplu. Vom avea copii încrezători în sine atunci când părinții vor fi încrezători în propriile forțe.
Cum putem cultiva încrederea în sine la copii?
Cei mici pornesc în viață cu o dependență totală față de noi.
Astfel, din punct de vedere comportamental, încrederea în sine începe să prindă muguri prin două mari achiziții: mersul și limbajul. Acestea conduc copilul spre autonomie.
Alte modalități prin care putem cultiva încrederea sunt mesajele de referință pe care copilul de primește de la persoanele importante din jurul său, în special mama și tatăl. Aceste mesaje trebuie să fie pozitive (laude), dar în același timp și realiste în privința a ceea ce pot și știu să facă cei mici.
Este indicat ca aceeași atitudine să fie adoptată și de educatori sau viitoarele cadre didactice. Aceștia pot să se concentreze mai mult pe resursele și potențialul copiilor și să transmită aceste mesaje prin cuvinte care să-i ajute pe copii să învețe lucruri despre sine.
De cealaltă parte a baricadei, mesajele critice au rolul de a diminua încrederea în sine, fără să ofere o alternativă, o soluție sau o variantă corectivă.
O altă manieră prin care putem sădi încrederea în cei mici este setarea unor așteptări realiste din partea părinților.
Este perfect în regulă să avem așteptări, însă acestea trebuie să fie raționale și adaptate la nivelul de dezvoltare al copilului. În plus, trebuie să avem întotdeauna în vedere atributele unice ale acestuia – temperament, experiențe anterioare, potențial.
Alte câteva modalități de a crește încrederea în sine a copilului tău:
- Explică-i rolul eșecului ca făcând parte din procesul de învățare, deci ca fiind o consecință posibilă, dar nu catastrofică;
- Recompensează-l în special atunci când încearcă, cât și atunci când reușește;
- Analizează situațiile de nereușită și trageți împreună învățăminte valoroase din ele, care să contribuie la construirea viitorului succes;
- Susține-i cât mai mult autonomia;
- Permite-i să exploreze, în condiții de siguranță;
- Arată-i prin propriu exemplu că necunoscutul și adversitatea sunt abordabile dacă suntem siguri de resursele noastre.
Dacă vom acorda importanță și atenție relației părinte-copil, vom crește tot mai mult posibilitățile de a insufla încredere în cei mici. Astfel, îi vom sprijini în drumul lor către autonomie și independență.
